- 21 de ani trăiți acasă la ai mei, cei mai mulți dintre ei trăiți sub semnul fricii. frică să nu greșesc, să fac totul perfect, să iau premiul I. frică să nu fiu pedepsită dacă nu e totul perfect.
- 5 ani trăiți în frică după ce am plecat de la ai mei. oare o să mă descurc? oare o să am unde sta luna viitoare? oare oamenii or să mă placă așa cum sunt? oare o să mă iubescă cineva pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce fac?
- 5 ani de fumat. din luna în care a murit tata, a dat mașina peste mine și iubitul s-a mutat pe alt continent.
Haios cum nu am fricile obișnuite - de boală, de avion etc. Sau poate I push my limits pentru că îmi e frică și am nevoie să-mi demonstrez că sunt curajoasă.
Cred că opusul fricii = total vulnerability & joy. One day at a time. Azi e despre celebrating 3 săptămâni de când am redevenit nefumătoare. Și despre ziua de naștere a unei prietene dragi. Și despre schimbat partenerii de monitorizare la IC. Și despre mers la un suc/bere/limonadă cu absolvenții de la TOT. Și despre dormit. Și despre trăit.
