Monday, December 7, 2009

Ultimele 3 luni

îmi aduc aminte cu plăcere de:
revizuit sau creat multe design-uri, manuale, materiale de training şi articole;
Festivalul PLAI (Timişoara);
6 întâlniri Training Café,
maratonul Bucureşti;
2 ToT-uri şi un ToT în Advocacy pregătite;
emisiune Lume Bună;
sărit cu paraşuta (Braşov);
un la mulţi ani special (mulţumesc, kido);
reîntâlnire cu ELSA (workshop pt. recruţi) şi cu un grup de oameni care mă stimulează să mă dezvolt continuu (forum 7-8 nov.);
participat la susţinerea doctoratului Irinei;
o şezătoare cu mulţi oameni dragi la noi acasă;
aniversat 5 ani frumoşi pentru sufletul meu alături de un om fain;
dansat în Gara de Nord :)
un workshop foarte fain week-end-ul trecut.
şi multe poveşti, cafele, descoperiri şi redescoperiri de oameni minunaţi aproape de mine.

Friday, November 13, 2009

WHAT's NEXT?

M-a întrebat o prietenă. Şi m-am gândit că aşa-i, avem nevoie de lucruri şi întâmplări care să vină spre noi. Care să ne dea energie pentru a munci, a contribui, a ne trezi dimineaţa cu zâmbetul pe buze.

Pentru mine astăzi urmează câteva ore cu studenţi din facultatea de drept care vin să povestim despre ELSA. Vineri seara, la ora 20.00. Asta da dorinţă de voluntariat pe capul lor :)

După care ... mă pregătesc pentru un flash mob alături de nişte oameni foarte faini. Dansul n-a fost niciodată my thing, dar sper că asta nu se va vedea între zecile de oameni cu care o să merg în decembrie în Gara de Nord :) Şi dacă nu mă duc să dansez (dacă nu apuc să învăţ paşii sau descopăr că am 2 picioare stângi), tot mă duc să-i văd :)

So, asta e next

Thursday, November 5, 2009

Salt în gol

De la aprox 3.200 de metri. Un sentiment incredibil de libertate, de împăcare, de linişte interioară.

Monday, November 2, 2009

Învăţarea de la bon ton la uncool şi invers


O întrebare care mă bântuie de mai multă vreme:

---
Poate aţi trăit în copilărie sau adolescenţă măcar un moment în care un părinte, un bunic sau altcineva din familie v-a ţinut o “prelegere” despre cât e de important să înveţi, “să ai carte”.

În discuţiile de acest gen cu ai mei nu era vorba de note sau diplome, ci de învăţarea în sine. “Lasă televizorul, mai bine citeşte o carte” e o replică pe care am auzit-o de multe ori.

Mai târziu, în toate memoriile pe care le-am citit – de la lideri de state la oameni de afaceri, scriitori, artişti, sportivi, etc. – există multe referiri la procesul de învăţare prin care au trecut înainte de a reuşi, de a se afirma, de a fi foarte buni/ cei mai buni în domeniul lor.


Aşa că am crescut cu sentimentul că învăţarea e de bon ton, e cool, e “foarte tare”. Şi că e interesant să mă uit cum au învăţat acei oameni astfel încât au devenit foarte buni.

---
Întrebarea şi comentariile aici

Pushing your limits

Am norocul să am aproape oameni care mă inspiră şi mă motivează să-mi depăşesc limitele. Ramona, Letiţia şi Alexandra sunt printre ei. Respectiv sunt echipa alături de care am făcut în 18 octombrie o nebunie participând la proba de ştafetă a maratonului Bucureşti şi alergând 10,548 km într-o duminică friguroasă şi ploioasă.

Filmul evenimentelor:
  • în variantă narativă - aici
  • în variantă prezentare mai jos


Mulţumesc frumos pentru provocare şi pentru ocazia de "pushing my limits"!

Friday, October 9, 2009

Visez, muncesc, obosesc, mă poticnesc, mă ridic, visez …

  • Visez că învăţând toată viaţa şi punând în aplicare ce învăţăm vom reuşi să lăsăm copiilor noştri o Românie de care să fie mândri
  • Visez că televizorul va căpăta o funcţie educativă autentică sau va dispărea din viaţa noastră ca popor
  • Visez că suntem ca ţară mult mai aproape de media europeană de 12,5% populaţie adultă care învaţă toată viaţa decât cei sub 2% de acum
  • Visez că trainingul va deveni în România un motor pentru schimbare în bine
  • Visez să ajungem măcar la zi cu ce se întâmplă în training în lume, dacă nu chiar să inovăm
  • Visez să contribui la cultivarea dorinţei de a învăţa
  • Visez să adun la un loc toate cursurile din România
  • Visez că voi fi parte din primul centru mare de training din Bucureşti - un spaţiu de învăţare, de adunare a oamenilor interesaţi de training, un loc unde se pot citi reviste şi cărţi de training, unde se întâmplă evenimente de învăţare în fiecare zi, unde oamenii pot să primească informaţii despre oportunităţi de training, indiferent de bugetul lor
  • Visez să contribui la construirea unei mari comunităţi de învăţare şi dezvoltare pentru traineri

Ca orice vis, ţel, scop, ideal cele de mai sus nu sunt un job. Sunt mult mai aproape de un rinichi decât de un job. Poţi trăi fără un rinichi? Da, dar nu mai eşti întreg.

Am scris acest post ca să ard nişte bărci în urmă şi ca să nu uit că “If you think you can do a thing or think you can't do a thing, you're right”.

Sunt o norocoasă că am aproape atât de mulţi oameni faini. Dacă vreunul dintre voi de-aproape mă auziţi vreodată plângându-mă că am prea mult de muncă, că sunt obosită, nedormită, nemâncată sau că îmi plâng de milă, vă rog să-mi daţi un link la articolul ăsta. Îmi veţi face un mare bine.

Monday, September 28, 2009

Sedentarii inimii...

Je n'aime pas les sédentaires du coeur. Ceux-là qui n'échangent rien ne deviennent rien.
de la Citadela - Antoine de Saint Exupery citire

Thursday, August 13, 2009

Tu în ce te transformi?

a fost o zi minunată, în care am povestit şi am rezonat cu câţiva oameni faini, în jurul unor poveşti diferite, dar cu acelaşi fir roşu.

şi mi-am adus aminte de paragraful ăsta din Citadela (o carte specială în viaţa mea).

"Locuiam odată într-un sat clădit pe spinarea liniștitoare a unui deal, bine înfipt în pământ și cer, un sat întemeiat pentru a dăinui și care dăinuia. O uzură minunată strălucea pe ghizdul și pe parapetul fântânilor noastre, pe piatra pragurilor noastre. Dar iată că, într-o noapte, ceva s-a trezit în adâncul temeliei noastre subterane. Am înțeles că, sub picioarele noastre, pământul reîncepea să trăiască și să se plămădească. Ceea ce era împlinit își schimba înfățișarea. Și ni s-a făcut frică. Ne-a fost frică nu atât pentru noi înșine, cât pentru obiectul eforturilor noastre. Pentru acel lucru în care noi ne transformam de-a lungul vieții noastre. Eu eram argintar și mi-a fost frică pentru vasul de argint la care lucram de doi ani. În care îmi îngropasem doi ani de veselie. Altul tremura pentru covoarele lui de lână pe care le țesuse cu bucurie. În fiecare zi le întindea la soare. Era mândru că transformase o parte din carnea sa zbârcită în acest val ce părea adânc. Altuia i-a fost frică pentru măslinii pe care îi plantase. Și susțin că nici unuia dintre noi nu-i era frică de moarte, ci toți tremurau pentru niște obiecte stupide. Descopeream că viața nu are înțeles decât dacă o schimbi puțin câte puțin. Moartea grădinarului nu poate face nici un rău arborelui. Dar dacă arborele este amenințat, grădinarul va muri de două ori. Exista printre noi un bătrân povestitor, care știa cele mai frumoase povești din deșert și care le înfrumusețase și mai mult. El singur le cunoștea, căci nu avea fii. Și, în timp ce pământul începea să alunece, el tremura pentru sărmanele povești ce nu vor mai fi cântate de nimeni, niciodată."

Citadela - Antoine de Saint Exupery

Monday, July 20, 2009

Mitzi vegetariană


Când am luat-o pe Vânt ne-am gândit ce haios ar fi să o facem vegetariană. N-am reușit de tot (ceea ce nici nu știu dacă e recomandat), dar azi am avut o după-amiază cel puțin interesantă. Subsemnata mâncam ceva lucruri foarte vegetariene, iar Vânt se tot învârtea pe lângă farfuria mea. Din care a poftit la măsline, alune și stafide. În ciuda faptului că avea în străchioara ei bucățele de carne și de brânză.
Dacă într-o după-amiază o găsesc meditând, o să mă pună pe gânduri rău :)
În poză împricinata, în ipostaza ei favorită - la joacă!

Saturday, July 18, 2009

So... weekend

I-am dus dorul weekendului. De vreo 2 luni weekend înseamnă nunţi, drumuri, petreceri de burlăciţe etc. Fun, oameni faini, dansat. Dar mi-au lipsit cafelele cu mine sâmbăta dimineaţa.
Sunt iară într-unul din locurile mele preferate - Chocolat. Papa bună, oranjadă, cafea şi internet. Perfect weekend...
Simt nevoia să mă opresc. Să cobor un pic din caruselul care se învârte de multe luni. Să tac. Să mă ascult tăcând.
Sunt bine şi sunt recunoscătoare pentru asta. Dar sunt mult mai în exterior decât îmi doresc. Şi-mi lipseşte timpul meu cu mine. Cred că deep down sunt cumva o mizantroapă. În ciuda faptului că-mi plac oamenii, îmi place să mă plimb, să ies în lume, să experimentez, să dansez. Un arici portocaliu, aşa cum a ieşit poza anul trecut la Bootcamp.
Tânjesc după câteva zile de nefăcut nimic, de oprit zgomotul din exterior şi din interior. N-am mai simţit asta de pe 8 iunie la Nessebar. Când pentru câteva ore am fost doar eu, pescăruşii, biserica Sf. Ştefan şi marea.
Îmi umblă iar prin vene un dor de ducă. De plecat fără agendă undeva. De lăsat să curgă ziua.
Vine vacanţa. O să-mi iau nişte timp. Să simt. Să experimentez. Să fiu.
Weekend fain să avem!

Wednesday, July 1, 2009

despre călătorii

cumva săptămâna asta stă sub semnul călătoriiilor. călătoria de vineri la timişoara. planificat vacanţa de vară. călătoria lui mihail, care doar anunţată m-a marcat atât de tare. şi un bileţel pe care l-am tras la Casa Satya duminică şi pe care scria: "We are not human beings on a spiritual journey. We are spiritual beings on a human journey."Steven Covey.

So, călătorim?

Un om simplu


Despre Mihail şi călătoria lui simplă.

"Pornind de la noul meu motto (SUNT…un om simplu. TRAIESC…o viata simpla) si de la acest post: Leapsa – Eu cine sunt? am decis sa imi iau o luna pentru o calatorie prin care sa devin un om mai bun." - continuarea aici

Despre prima carte a lui Mihail - Eu cine Sunt?