Asta ca să nu uit că sunt pe un drum și dacă uit să mă reîntorc pe el. Mi s-a întâmplat în anumite perioade să fiu absentă din viața mea cu săptămânile sau cu lunile. Să trăiesc ca într-un fel de vis absurd în care sunt mai mult spectator la viața mea. Sunt perioadele în care am făcut cele mai mari greșeli, am ratat cele mai multe oportunități, am trăit cel mai puțin.
Astăzi când m-am gândit la alerta de vineri mi s-a părut că ar fi trebuit să spună "3 luni din anul ăsta. Ești pe cărare?" Am mai fost și pe lângă cărare, dar în cea mai mare parte a timpului am fost pe cărare. Cărarea mea duce anul ăsta la materializat niște lucruri pe care le port cu mine de-o vreme. Și mai ales a unui proiect special pentru mine care începe să capete contur cel puțin pe hârtie. Am mai descoperit câteva lucruri despre mine anul ăsta, am citit mult și ... am început să ascult mai bine. Și să vorbesc mai puțin :) Și să fac liniște înauntru. Uneori e așa de mult zgomot înauntru încât ajung să cad de pe cărare fără să-mi dau seama. Cu cât ajunge să fie mai liniște, cu atât sunt mai pe cărare.
E un an pentru așezat în mine lucruri pe care le-am citit, le-am gândit, le-am simțit. Și care au nevoie să se așeze. Iar liniștea ajută...
