Iaca

     

Ca să nu uit

Ziua 22

Despre frică. Cred că fumatul a fost în viața mea despre frică. 21 + 5 + 5.

• 21 de ani trăiți acasă la ai mei, cei mai mulți dintre ei trăiți sub semnul fricii. frică să nu greșesc, să fac totul perfect, să iau premiul I. frică să nu fiu pedepsită dacă nu e totul perfect.
• 5 ani trăiți în frică după ce am plecat de la ai mei. oare o să mă descurc? oare o să am unde sta luna viitoare? oare oamenii or să mă placă așa cum sunt? oare o să mă iubescă cineva pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce fac?
• 5 ani de fumat. din luna în care a murit tata, a dat mașina peste mine și iubitul s-a mutat pe alt continent.

Haios cum nu am fricile obișnuite - de boală, de avion etc. Sau poate I push my limits pentru că îmi e frică și am nevoie să-mi demonstrez că sunt curajoasă.

Cred că opusul fricii = total vulnerability & joy. One day at a time. Azi e despre celebrating 3 săptămâni de când am redevenit nefumătoare. Și despre ziua de naștere a unei prietene dragi. Și despre schimbat partenerii de monitorizare la IC. Și despre mers la un suc/bere/limonadă cu absolvenții de la TOT. Și despre dormit. Și despre trăit.

Ziua 18

Ziua 3

Ziua 1 = 29 mai, ~00.00

Medie 35 țigări/zi

Dhyāna Katana

Dhyāna in Sanskrit (Devanagari: ध्यान) or jhāna (झान) in Pāli can refer to either meditation or meditative states. Equivalent terms are "Chán" in modern Chinese, "Zen" in Japanese, "Seon" in Korean, "Thien" in Vietnamese, and "Samten" in Tibetan.

The katana (刀^?) is Japanese for backsword and often refers to the uchigatana after the Muromachi period, which is a type of Japanese sword(日本刀 nihontō^?), also commonly referred to as a "samurai sword"

Și un comentariu foarte fain de la Peter:

Deci, Dhyana Katana este sabia care taie tot ce este neesential, tot ce te impiedica sa traiesti momentul prezent. "When you feel fear. Use the sword, take it up here and cut the mind to ribbons, slash through all those regrets and fears, anything else that lives in past or the future"

This is for you, Kido!

Mulţumesc că ai adus în viaţa mea melodia asta. Şi multe alte lucruri. I miss you.

Les femmes c'est plus beau que les étés

Sous les plages ensoleillés

Pourquoi ne pas l'avouer

C'est plus beau que les hivers

Quand la neige blanchit la terre

Les femmes c'est les couleurs de l'automne

Quand les papillons s'envolent

À l'heure ou l'amour se donne

C'est le parfum du printemps

Quand renaissent les sentiments

Les femmes c'est la fureur des lionnes

Sur la trahison d'un homme

Et si un jour elles pardonnent

C'est le retour des cigognes

Quand elles arrêtent leur vol

Les femmes c'est la tendresse des louves

Le jour ou elles se découvrent

Mais quand elles feront la guerre

C'est la violence des front aires

La force de la lumière

Te quiero

Vivir solamente di amor

Solo por amor

Te quiero

Vivir solamente di amor

Solo por amor

Les femmes c'est plus beau que la musique

C'est comme un piano magique

Qui s'inventerait des gammes

Sur les notes bleu de larmes

Qui coulent sur les joues des femmes

Les femmes c'est le plus beau des pays

Un soleil d'Andalousie

C'est une terre africaine

Sous les vents qui se déchaînent

C'est la douceur italienne

Te quiero

Vivir solamente di amor

Solo por amor

Te quiero

Vivir solamente di amor

Solo por amor

Les femmes c'est la plus belle des couleurs

C'est le rouge quand elles ont peur

C'est le blanc quand elles se donnent

Le rose quand elles nous pardonnent

De n'être seulement que des hommes

Cafeaua mea cu mine

De mai mulți ani am obiceiul de a mă scoate în weekend la o cafea. Între timp a devenit un fel de ritual în viața mea. 2-3 ore, de obicei sâmbăta dimineața, într-o cafenea drăguță, unde să fie în meniu un mic dejun bun (de obicei franțuzesc). Jurnalul, laptopul și mp3-ul îmi sunt tovarăși de cafea. Câteodată o carte sau altă sursă de inspirație. Mă iau la întrebări despre cum mi-a fost săptămâna trecută și ce intenții am pentru săptămâna următoare. Mă întreb ce am mai învățat. Uneori doar tac și ascult muzică. Alteori mă uit la oameni. Alteori scriu pentru ce sunt recunoscătoare din săptămâna care a trecut.

Azi tovarăși de cafea îmi sunt un mic dejun franțuzesc de la Chocolat (cafea, oranjadă, dulceață, croissant cu unt, pâine prăjită, unt, fructe și lapte cald), jurnalul, laptopul și o melodie care e pe repeat de câteva minute bune (Dalida - Pour ne pas vivre seul). Și mă gândesc la întâlnirea de azi cu mine că uneori ne umplem viața cu oameni, lucruri, întâlniri, întâmplări doar ca să nu trăim singuri. Dar că avem nevoie și de singurătate, de timp cu noi. Pentru că în momentele de singurătate suntem cei mai sinceri cu noi. Ne punem întrebări și ne dăm răspunsuri fără să le mai trecem prin filtre de cât de bine dăm în poză și ce-or să creadă oamenii despre noi.

Undeva deep down știu că am nevoie de singurătate, poate mai mult decât cele 2-3 ore de la cafeaua mea cu mine. Dar măcar atât. Când nu mi le iau, n-am timp să așez în mine unele întâmplări și să-mi răspund la unele întrebări. Și asta se vede în calitatea relațiilor mele. Pare paradoxal că am nevoie de timp cu mine ca să-mi fie bine cu ceilalți, but is who I am: pour ne pas vivre seul... mă scot la cafea în weekend.

Joy

După câteva luni amețitoare (amețitor de intense, de colorate, de vii, cu urcușuri și coborâșuri) azi timpul a stat în loc pentru un moment de bucurie liniștită. Pure joy. Fără motiv în trecut sau proiecție în viitor.

Și mi-am adus aminte că sunt aici ca să mă bucur de drum, nu doar să-l parcurg. Și să mă opresc din a mă uita în trecut sau în viitor pentru a mă bucura mai mult de prezent. Because here&now is where the joy is.

PS - thank you Mahnaz for the picture & everything I learn from you, including joy :)

Gânduri bune, vise şi joacă

După 2 săptămâni în care m-am făcut absolut praf emoţional/ psihic/ fizic am redescoperit energia minunată care vine din gândurile bune, conectarea la visele mele şi din joacă.

De luni până joi am primit o avalanşă de îmbrăţişări reale şi virtuale :), zâmbete, comentarii pe Facebook, SMS-uri, telefoane şi emailuri cu gânduri bune de la oameni faini pe care sunt norocoasă să îi am aproape. Mulţumesc Ema, Lidia, Lucia, Simona, Bogdan, Dana, Arabela, Corina pentru ppt, Sim, Oana, Claudia, Sofia, Irina, mama, Letiţia, Luci, Irina pentru creanga de liliac înflorit, Alina, Casandra, Raluca, Nicolae, Raluca.

Joi seara Elena de la Life After Work s-a jucat cu noi la Training Cafe şi ne-a plimbat câteva ore prin jocurile preferate din copilărie, râsete şi exerciţii de improvizaţie.

Vineri am fost la studioul Alexandrei Sandu care face nişte fotografii minunate în proiectul DayDreamers şi căreia îi mulţumesc pentru a fi capturat aşa de frumos câteva momente de conectare la visele mele.

După care am tras un bilet de papagal de la nenea flaşnetarul îmbrăcat a la Caragiale times şi care e veşnic la intersecţia Lipscani cu Smârdan.

Sâmbătă am ieşit la joacă cu Toci, Arabela, Andrei şi Eugen în parcul Tineretului unde m-am dat cu hamacele la o joacă organizată de Minor Swing şi ne-am jucat cu poi-urile Arabelei.

Le-am adunat la un loc pe toate ca să nu uit că e normal să mai pic din când în când, iar când pic am o mulţime de resurse la îndemână ca să mă ridic, din care acestea 3 cu efect imediat - gânduri bune, vise şi joacă. Să avem zile cu energie bună!