a venit toamna, acoperă-mi spatele cu ceva...

...cu umbra unui copac sau mai bine... cu uniforma.

clar voi fi un părinte măcar parţial intolerant la capitolul afişat în văzul lumii la şcoală cele mai diverse părţi din trup. să ne acoperim copiii măcar ca şi semn de respect pentru profesori şi ce-o mai fi rămas din instituţia şcolii în românica.

ce-mi veni? iacă începu şcoala azi. batiştei, această calea victoriei a paradei pentru grupa de vârstă 7-18 ani, emana prin toţi porii şi toate străduţele laterale puhoi de pueri de diverse vârste, mai mult sau mai puţin adolescenţi, puberi sau chiar de şcoală primară, purtând o colecţie impresionantă de haine decoltate, decupate, sclipicioase, asortate cu piercinguri şi tatuaje la vedere. câştigătorul (de fapt câştigătoarea) uimirii şi indignării mele bătrânicioaso-uniformistică de acuma a fost o domnişoară minunat îmbrăcată într-un tricou cu spatele perfect crăpat de sus şi până jos, care lăsa să se vadă (fără nici un efort) o lenjerie turbat de fucsia.
asta e, am îmbătrânit. recunosc. mea culpa, mă duc să-mi fac pensie, că tot e obligatoriu.