WHAT's NEXT?

M-a întrebat o prietenă. Şi m-am gândit că aşa-i, avem nevoie de lucruri şi întâmplări care să vină spre noi. Care să ne dea energie pentru a munci, a contribui, a ne trezi dimineaţa cu zâmbetul pe buze.

Pentru mine astăzi urmează câteva ore cu studenţi din facultatea de drept care vin să povestim despre ELSA. Vineri seara, la ora 20.00. Asta da dorinţă de voluntariat pe capul lor :)

După care ... mă pregătesc pentru un flash mob alături de nişte oameni foarte faini. Dansul n-a fost niciodată my thing, dar sper că asta nu se va vedea între zecile de oameni cu care o să merg în decembrie în Gara de Nord :) Şi dacă nu mă duc să dansez (dacă nu apuc să învăţ paşii sau descopăr că am 2 picioare stângi), tot mă duc să-i văd :)

So, asta e next

Salt în gol

De la aprox 3.200 de metri. Un sentiment incredibil de libertate, de împăcare, de linişte interioară.

Învăţarea de la bon ton la uncool şi invers

O întrebare care mă bântuie de mai multă vreme:

---
Poate aţi trăit în copilărie sau adolescenţă măcar un moment în care un părinte, un bunic sau altcineva din familie v-a ţinut o “prelegere” despre cât e de important să înveţi, “să ai carte”.

În discuţiile de acest gen cu ai mei nu era vorba de note sau diplome, ci de învăţarea în sine. “Lasă televizorul, mai bine citeşte o carte” e o replică pe care am auzit-o de multe ori.

Mai târziu, în toate memoriile pe care le-am citit – de la lideri de state la oameni de afaceri, scriitori, artişti, sportivi, etc. – există multe referiri la procesul de învăţare prin care au trecut înainte de a reuşi, de a se afirma, de a fi foarte buni/ cei mai buni în domeniul lor.


Aşa că am crescut cu sentimentul că învăţarea e de bon ton, e cool, e “foarte tare”. Şi că e interesant să mă uit cum au învăţat acei oameni astfel încât au devenit foarte buni.

---
Întrebarea şi comentariile aici

Pushing your limits

Am norocul să am aproape oameni care mă inspiră şi mă motivează să-mi depăşesc limitele. Ramona, Letiţia şi Alexandra sunt printre ei. Respectiv sunt echipa alături de care am făcut în 18 octombrie o nebunie participând la proba de ştafetă a maratonului Bucureşti şi alergând 10,548 km într-o duminică friguroasă şi ploioasă.

Filmul evenimentelor:

• în variantă narativă - aici
• în variantă prezentare mai jos

Mulţumesc frumos pentru provocare şi pentru ocazia de "pushing my limits"!