Tuesday, April 29, 2008

see you in another life, when we'll both be cats*




















Mâţă de Granada. Trăieşte pe ziduri. Se hrăneşte cu spray colorat şi cu blitzuri de turişti tâmpi ca mine care se entuziasmează şi vor s-o ia cu ei acasă. :)
---
*sărumâna Viv

Blogging my journal

Acum ceva vreme mi-am uitat jurnalul la birou. acolo unde las seara şi blogul, dată fiind absenţa netului în casă. Şi iată-mă reflectând încurcată asupra trio-ului amoros eu-jurnal-blog :)
Până acum am crezut despre jurnalul meu (chiar dacă nu acelaşi fizic, dat fiind că e probabil la a treizecea copertă diferită) că e un fel de soţie, de camarad, de companion de viaţă pe care îl ştii de mult timp. Care îţi rezervă din când în când "mici surprize" - o înfăţişare nouă, alte linii, alt număr de pagini, altă librărie din care afost achiziţionat. Dar în fond acelaşi - pagina albă la care te întorci în fiecare seară, care te aşteaptă cuminte acasă sau în geantă până când îţi aduci aminte că există.
Relaţia mea cu jurnalul este un fel de căsătorie trecută deja de 10 ani. Stabilă, cuminte, legitimă, cu un rol deja câştigat în viaţa mea. Viaţa mea în care acum un an a intrat blogul. Şi prin care am lăsat să iasă "out there" o parte din lucrurile pe care le ţineam doar pentru mine ... şi pentru jurnalul meu.
Iată de unde sentimentul meu de "trădare", de "înşelare" sau măcar de "împărţire" a scrisului în două. Iată deci amanta. E mai tânără, mai arătoasă, mai dinamică, mai jucăuşă. Ştie să facă lucruri care celeilalte - mai veche şi mai devotată tovarăşă - îi sunt străine: să încarce poze, să aibă linkuri, să-şi schimbe "coperta" foarte repede când mă plictisesc de înfăţişarea veche. E drept că nu are familiaritatea şi intimitatea jurnalului, dar e proaspăt, e nou, e altceva.
Şi dilema morală e gata - cum mă împart în două? Din fericire pentru mine e o dilemă mai mult inventată şi fără consecinţe (sper eu că jurnalul nu suferă prea mult :)
Aşa că azi m-am hotărât să-i dau jurnalului ceva, să-l răsplătesc pentru toţi anii în care m-a suportat, pe mine şi toate depresiile, durerile şi temerile mele. Şi să-l upgradez.
So I'm going to blog my journal - să mă joc mai des cu el, să-i cumpăr pixuri colorate şi să-i lipesc mai des poze, să pun titluri scrierilor de fiecare zi şi să mă gândesc un pic înainte de a aşterne pe hârtie.
Şi în oglindă - să dau blogului mai mult. Şi fără vină. Căci da, sunt convinsă că nu suntem fiinţe "mono" în nimic. Ne trebuie schimbare, dinamism, noutate, provocări. În fiecare zi. Şi asta ne ţine vii. Altceva. Altcumva. Altcineva. Sau altundeva.

Tuesday, April 1, 2008

Sâmbăta în Bucureşti


Sâmbăta în Bucureşti are toţi pomii în floare, oameni fără metrou în priviri şi fără corporaţie în haine, sunet de pescăruşi pe Calea Victoriei şi gust de cafea cu lapte abia turnată în ceşti.
Oraşul trece de la fast forward la slow motion. Creierele sunt pline de alcoolul şi ţigările serii sau de lumina plimbării abia făcute în parc.
Bucureştiul sâmbăta are gust de amantă. Cu chef de joacă, de cafenea, de restaurant nou deschis, de club, de shopping, de fugă din lume sau de început de lume. E un fruct copt în nervii întinşi la maxim în timpul săptămânii, numai bun de cules.
Sâmbăta dimineaţa are croissante şi bacşis pentru zâmbetul care însoţeşte cafeaua.
Sâmbăta la amiază are bunici şi copii, lacuri, parcuri şi aer.
Sâmbăta după-amiaza e îmbrăcată în blugi şi tricou, are cercei de flori abia sădite şi tocuri joase de plimbare.
Sâmbăta seara are puls, concerte, vână şi energie încălzită de la 7 seara în cafenele şi baruri.
Sâmbăta Bucureştiul e oraşul meu. Şi al tău. Şi al oricui se simte parte din el. Şi are pahare pline, de băut pentru sâmbete. Pentru toate sâmbetele ce vor să vină.