Pentru Luci - Mulţumesc mult is an understatement

Pentru că mi-ai spus într-o zi de Timişoara că fotografia te scoate din casă şi-ţi deschide ochii la lumea din jur, lume care "înainte" rula cumva în fundal... La un moment dat vorbele ălea au făcut un declic.

Mai jos momentul de declic - 3 ianuarie 2008. Autorul moral - tot Luci, care a tras pe dreapta şi a scos aparatul. L-am urmat cumva mimetic, ebluisată de ce poate fotografia în mijlocul şoselei, după nu ştiu câte ore de condus. În momentul în care am văzut prin obiectiv ce văzuse Luci fără obiectiv, a devenit super simplu şi clar - sunt o mulţime de locuri şi oameni şi lucruri pe care nu mai avem obişnuinţa să le "vedem". Se transformă cumva în "background".

Aşa că mulţumesc tare mult, Luci! Nu ştiu dacă o să am dedicaţia ta pentru a învăţa toate cele ale fotografiei, dar mă bucur din plin de side-effectul ăsta fantastic pe care îl are, de foarte multe ori atunci când nu am aparatul cu mine :)

Arici Pogonici

De la Wikipedia citire şi citare:

Arici-Pogonici a fost o revistă periodică pentru copiii preşcolari, cu caracter de album ilustrat, cu benzi desenate în culori, format A5 pe orizontală, editată de revista „Luminiţa” în România comunistă. A apărut pentru prima dată în 1957 şi şi-a încetat apariţia în 1980.

Revista era mai puţin violent ideologizată şi politizată decât alte reviste pentru copii din epocă. Predominau subiectele ludice sau poveştile "de aventuri" destinate copiilor mici (având drept personaje animale antropomorfizate etc.).

Benzile desenate propriu-zise ocupau doar o parte din paginile revistei, erau publicate şi texte tipărite, eventual cu o ilustraţie în afara textului: mici povestiri, glume, snoave, texte în versuri, ghicitori, desene independente (aşa-zise "caricaturi" cu legendă explicativă, ludică sau burlescă, de regulă).

Desenele apărute în revistă erau semnate între alţii de Radu Duldurescu (seria BD "Cuţu şi Miau", cu aspect foarte "occidental", "disneyan", lucru mai rar, în epocă, în România), Nell Cobar (cu seria de benzi desenate despre aventurile elefantului Trompişor ), N. Nobilescu, Arno, Burschi, Dem ş. a.
Un serial memorabil a fost cel care relata aventurile lui "Nucăpanăghindăfrunză", personaj fantastic al cărui nume indica elementele componente. Ocazional, revista publica şi texte sau desene "preluate" din alte reviste pentru copii (din "ţările socialiste", dar nu exclusiv).

PS de la mine: Mai sus şi mai jos pogoniciul de Maramureş, semi-domesticit din proprie voinţă, având în vedere că în deplinătatea prezumată, dar nedovedită, a facultăţilor mintale a ales să bântuie pe lângă casa unde am stat de Revelion.

The world is your playground

Vorbeam aseară cu nişte oameni care îmi sunt foarte dragi despre (încă) mirajul plimbatului prin lume la români.
Şi mi-am adus aminte cât suntem de norocoşi că PUTEM să ne plimbăm prin lume. Că avem vârsta, banii sau oportunităţile ieftine sau gratuite, condiţiile politice ca să ne plimbăm. Cred că de multe ori, în timp ce răsfoim oferte de vacanţă, uităm că părinţii noştri nu au avut (cu foarte puţine excepţii) şansa asta...

Mostră de hai-hui

A taste of London. the bitter taste

Un post care stă în draft de mai bine de 6 luni. Poate pentru că impactul asupra mea a fost destul de mare.

Era ziua mea şi mă baladam prin Londra la vânat imagini de turist :) Am ajuns în faţă la 10 Downing Street fără să mă gândesc că locul ăla e viu şi mai mult decât un obiectiv turistic. Am nimerit în mijlocul unei manifestaţii anti-Turcia a kurzilor din Londra.

Şi mi-am adus aminte de colegul meu Nashuan, kurd, refugiat cu familia în România şi de o lecţie dureroasă de istorie contemporană desenată pe un şerveţel în cantina facultăţii de drept. Era anul 2001.



În 2007 a urmat episodul 2 - în fotografiile de mai jos. Am găsit pe wikipedia 3 evenimente întâmplate în preajma vizitei mele la Londra şi care explică pancartele şi manifestaţia...

On 24 October 2007, Turkish fighter jets bombed several PKK targets on the Iraqi side of the border.^[11]

Oct 21, 2007: 12 Turkish troops killed in PKK ambush near Turkey's border with Iraq. The soldiers died when militants attacked a Turkish Army post, less than three miles from the Iraq border. (see 21 October 2007 cross-border attack on Turkey)

Oct 17, 2007: Turkish Grand National Assembly approves a government request for their troops to cross the Iraqi border to attack Kurdish rebels.^[12]

see you in another life, when we'll both be cats*

Mâţă de Granada. Trăieşte pe ziduri. Se hrăneşte cu spray colorat şi cu blitzuri de turişti tâmpi ca mine care se entuziasmează şi vor s-o ia cu ei acasă. :)
---
*sărumâna Viv

Salata de vacanţă neprogramată

Mult şi îndelung programata vacanţă de baltice s-a transformat brusc şi irevocabil în salată formată din 3 zile de vama veche, 7 zile de tunisia şi 3 zile de timişoara. Aparent mai puţin interesant, în fapt surprinzător de multe lucruri noi sau vechi, dar faine.

Fredonări de cântece Pasărea Colibri şi Phoenix din spatele gardului boatei lui şoni (căci nu aveam bilete, dar voiam să-l auzim pe baniciu), primul ghid de călătorie care are scris pe cotor Africa, mână pictată cu henna, paraşută cu vedere deasupra mării mediterane, frânturi de conversaţii în limba francezo-germano-italiano-arabă, dromader pe plajă, umbreluţe de stuf (mai puţine în vama veche şi foarte multe pe coasta maghrebiană a mediteranei), vânzători de iasomie pe stradă, chemarea muezinului la rugăciune suprapusă peste cafeaua de după-amiază, sentimentul ciudat că lumea e atât de mare, dar atât de aproape, vânzătorii din bazar strigându-mă "gazelle", cumpărat şi adus acasă aproape una bucată cămilă în diverse forme şi culori (tobe, genţi, brăţări, papuci...), desfăcut şi refăcut bagaje, noapte pe tren şi întâlnire întâmplătoare, circuitul teraselor din Piaţa Unirii într-o vineri, nuntă cu cântec într-o sâmbătă, sfârşit de vacanţă. Bonus - un sentiment foarte fain că ... ne-am întors acasă.

ce faci 50' în chitila?

iacă te miri cât eşti de ignorant a propos de lumea aflată la distanţă de 14 min cu trenul de Bucureşti. după care eşti plăcut surpins că sunt străzi curate, pavate, pomişori plantaţi, flori peste tot, o tanti la magazin care ştie mult mai mult customer service decât cele de la hipermarcheturile de lângă casă (de fapt o combinaţie de bun simţ şi 7 ani de-acasă). bei un suc mirându-te că auzi foşnetul vântului, păsări, oameni vorbind la poartă şi nu maşini, claxoane şi înjurături.

şi-ţi doreşti brusc o căsuţă cu un pic de curte (am şi ochit vreo 2 J), cu câteva straturi de flori şi-o băncuţă, cu toate cele importante într-o comunitate aproape … şi ce loc mai potrivit pentru toci şi eu decât unul care se numeşte Banatului colţ cu Păcii (prietenii ştiu de ce!)

Istanbul, cu întârziere

herastrau by night

noapte în bulgaria

aprilie. vacanţă. o şosea in the middle of nowhere. 5 minute de pus la cutia cu momente...