Sedentarii inimii...

Je n'aime pas les sédentaires du coeur. Ceux-là qui n'échangent rien ne deviennent rien.
de la Citadela - Antoine de Saint Exupery citire

Tu în ce te transformi?

a fost o zi minunată, în care am povestit şi am rezonat cu câţiva oameni faini, în jurul unor poveşti diferite, dar cu acelaşi fir roşu.

şi mi-am adus aminte de paragraful ăsta din Citadela (o carte specială în viaţa mea).

"Locuiam odată într-un sat clădit pe spinarea liniștitoare a unui deal, bine înfipt în pământ și cer, un sat întemeiat pentru a dăinui și care dăinuia. O uzură minunată strălucea pe ghizdul și pe parapetul fântânilor noastre, pe piatra pragurilor noastre. Dar iată că, într-o noapte, ceva s-a trezit în adâncul temeliei noastre subterane. Am înțeles că, sub picioarele noastre, pământul reîncepea să trăiască și să se plămădească. Ceea ce era împlinit își schimba înfățișarea. Și ni s-a făcut frică. Ne-a fost frică nu atât pentru noi înșine, cât pentru obiectul eforturilor noastre. Pentru acel lucru în care noi ne transformam de-a lungul vieții noastre. Eu eram argintar și mi-a fost frică pentru vasul de argint la care lucram de doi ani. În care îmi îngropasem doi ani de veselie. Altul tremura pentru covoarele lui de lână pe care le țesuse cu bucurie. În fiecare zi le întindea la soare. Era mândru că transformase o parte din carnea sa zbârcită în acest val ce părea adânc. Altuia i-a fost frică pentru măslinii pe care îi plantase. Și susțin că nici unuia dintre noi nu-i era frică de moarte, ci toți tremurau pentru niște obiecte stupide. Descopeream că viața nu are înțeles decât dacă o schimbi puțin câte puțin. Moartea grădinarului nu poate face nici un rău arborelui. Dar dacă arborele este amenințat, grădinarul va muri de două ori. Exista printre noi un bătrân povestitor, care știa cele mai frumoase povești din deșert și care le înfrumusețase și mai mult. El singur le cunoștea, căci nu avea fii. Și, în timp ce pământul începea să alunece, el tremura pentru sărmanele povești ce nu vor mai fi cântate de nimeni, niciodată."

Citadela - Antoine de Saint Exupery

Mitzi vegetariană

Când am luat-o pe Vânt ne-am gândit ce haios ar fi să o facem vegetariană. N-am reușit de tot (ceea ce nici nu știu dacă e recomandat), dar azi am avut o după-amiază cel puțin interesantă. Subsemnata mâncam ceva lucruri foarte vegetariene, iar Vânt se tot învârtea pe lângă farfuria mea. Din care a poftit la măsline, alune și stafide. În ciuda faptului că avea în străchioara ei bucățele de carne și de brânză.
Dacă într-o după-amiază o găsesc meditând, o să mă pună pe gânduri rău :)
În poză împricinata, în ipostaza ei favorită - la joacă!

So... weekend

I-am dus dorul weekendului. De vreo 2 luni weekend înseamnă nunţi, drumuri, petreceri de burlăciţe etc. Fun, oameni faini, dansat. Dar mi-au lipsit cafelele cu mine sâmbăta dimineaţa.
Sunt iară într-unul din locurile mele preferate - Chocolat. Papa bună, oranjadă, cafea şi internet. Perfect weekend...
Simt nevoia să mă opresc. Să cobor un pic din caruselul care se învârte de multe luni. Să tac. Să mă ascult tăcând.
Sunt bine şi sunt recunoscătoare pentru asta. Dar sunt mult mai în exterior decât îmi doresc. Şi-mi lipseşte timpul meu cu mine. Cred că deep down sunt cumva o mizantroapă. În ciuda faptului că-mi plac oamenii, îmi place să mă plimb, să ies în lume, să experimentez, să dansez. Un arici portocaliu, aşa cum a ieşit poza anul trecut la Bootcamp.
Tânjesc după câteva zile de nefăcut nimic, de oprit zgomotul din exterior şi din interior. N-am mai simţit asta de pe 8 iunie la Nessebar. Când pentru câteva ore am fost doar eu, pescăruşii, biserica Sf. Ştefan şi marea.
Îmi umblă iar prin vene un dor de ducă. De plecat fără agendă undeva. De lăsat să curgă ziua.
Vine vacanţa. O să-mi iau nişte timp. Să simt. Să experimentez. Să fiu.
Weekend fain să avem!

despre călătorii

cumva săptămâna asta stă sub semnul călătoriiilor. călătoria de vineri la timişoara. planificat vacanţa de vară. călătoria lui mihail, care doar anunţată m-a marcat atât de tare. şi un bileţel pe care l-am tras la Casa Satya duminică şi pe care scria: "We are not human beings on a spiritual journey. We are spiritual beings on a human journey."Steven Covey.

So, călătorim?

Un om simplu

Despre Mihail şi călătoria lui simplă.

"Pornind de la noul meu motto (SUNT…un om simplu. TRAIESC…o viata simpla) si de la acest post: Leapsa – Eu cine sunt? am decis sa imi iau o luna pentru o calatorie prin care sa devin un om mai bun." - continuarea aici

Despre prima carte a lui Mihail - Eu cine Sunt?

1000 de comentarii frumoase despre România

Tudor Chirilă ne provoacă la un exerciţiu de grup aici - http://tudorchirila.blogspot.com/2009/06/1000-de-comentarii-frumoase-despre.html

Tatuează Bucurestiul cu povestirile tale

starea de bine

Undeva pe drumul de ieşire din adolescenţă o pierdusem. Se transformase în reguli, condiţii, deadline-uri, examene, depresii, nervi, responsabilităţi şi alte cuvinte pretenţioase şi neprietenoase.

Încep să mă reobişnuiesc cu ea. Şi e tare fain. Începe să-mi ajungă foarte puţin ca să fiu bine. Iubire. Linişte. O carte bună. O vorbă cu oameni dragi. Un puzzle :)

Mi-e aşa de bine încât mi-e din ce în ce mai greu să scriu. Pentru că 10 ani am scris mai ales frământată de ceva. Şi concentrată pe "the way to happiness", I almost missed happiness.

acum (9 dimineaţa) şi aici (o cafenea în piaţa unirii din timişoara) sunt bine. şi e tot ce contează.

Dezîndrăgostirea de ţigară

S-a întâmplat joi seara, brusc. Exact ca în amor, când o frază sau o imagine face să moară amorul brusc.
Doare, ca orice despărţire de o mare iubire. Îmi vine să ard pozele mele cu ţigara în mână, să arunc toate scrumierele şi să evit cafenelele.
O să treacă. Aştept cu interes să văd ce va ieşi din ecuaţia (suma viciilor = constantă) - fumat = ???
De ziua mea vreau să sar. Cu coarda sau şi mai bine, cu paraşuta...