10 seara, o cameră, lumină caldă de lampadar ascuns într-un cotlon, un colţ voluptos improvizat pe covor, perne şi pleduri în culori orientale, o sticlă de Bailey's începută.
În jur totul leneş. O lume care se petrece la gerunziu. Cufărul de lemn veghind lângă pat, ultragiat în conservatorismul său de scenele cărora tocmai le-a fost martor. Ţeava din bucătărie măsurând de două ori pe minut timpul care se scurge şi cîntărindu-l în picături ce se preling. Fotografiile de pe pereţi căutând din ochi un loc în care să lenevească. Mobilierul şui şi desperecheat zâmbind pe sub mustăţi, ştiind că e doar o acoperire cuminte pentru zbaterile şi căutările din mine. Jazzul alunecând leneş din boxe, covorul şi pernele luând forma trupurilor noastre, ţigara conservându-şi cu grijă cele două fumuri rămase, Bailey's-ul amestecându-se cu plăcerea ce-mi curge prin vene.
Strălucirea din ochi trădându-mi simţurile – miros de ulei de trandafir, iasomie şi dragoste, muzica curgând molcom în auz, lumina filtrând amestecul de ocru, maro, portocaliu, bordeaux din cameră, gust de Bailey's amestecat cu ţigară şi cu sărutări.
Iubitul tuşeşte şi rupe vraja de film. Sau poate doar spune “cut!” cu plăcerea unui regizor care ştie că tocmai a turnat o scenă perfectă ... dintr-un film franţuzesc.
