what's in a name?

de când mă ştiu mi s-a spus în mai multe feluri. poate parţial pentru că eu n-am protestat. poate pentru că îmi place să văd cum le sună oamenilor numele meu sau cum li se pare că mi se potriveşte să mă strige.
când eram mică, pentru că nu puteam pronunţa diana, ziceam că mă cheamă dida. mama, soră-mea şi prietenii foarte apropiaţi mă alintă dia sau diuţa. iar când e ceva grav, important sau într-un registru apropiat, brusc mă aud din jur strigată pe numele de familie.
în liceu la un moment dat, pentru că eram mai multe diane prin preajmă, mi se spunea tina, short de la cel de-al doilea nume, asta până când taică-miu, dumnezeu să-l ierte, care era un mare fan al numelui de diana, a început să închidă telefonul (fix, căci nu existau mobile la vremea aceea) colegilor mei care mă sunau, spunând că acolo nu stă nici o tina :) străinii pe care i-am întâlnit de-a lungul vremii, mi-au zis deanna sau diana [daiana], pentru că era mai uşor de pronunţat. o prietenă îmi zice de mulţi ani didi.
o persoană specială în viaţa mea îmi zicea kido (şi până azi cel mai mare regret al meu vis-a-vis de pierderea unui nume, e legat de kido...). iubitul îmi zice kiku (cu accent pe ultima silabă) sau gagique (un cuvânt, bineînţeles, inventat, care combină fascinaţia lui pentru limba rromani şi a mea pentru limba franceză).
so, what's in a name?