starea de bine

Undeva pe drumul de ieşire din adolescenţă o pierdusem. Se transformase în reguli, condiţii, deadline-uri, examene, depresii, nervi, responsabilităţi şi alte cuvinte pretenţioase şi neprietenoase.

Încep să mă reobişnuiesc cu ea. Şi e tare fain. Începe să-mi ajungă foarte puţin ca să fiu bine. Iubire. Linişte. O carte bună. O vorbă cu oameni dragi. Un puzzle :)

Mi-e aşa de bine încât mi-e din ce în ce mai greu să scriu. Pentru că 10 ani am scris mai ales frământată de ceva. Şi concentrată pe "the way to happiness", I almost missed happiness.

acum (9 dimineaţa) şi aici (o cafenea în piaţa unirii din timişoara) sunt bine. şi e tot ce contează.

Dezîndrăgostirea de ţigară

S-a întâmplat joi seara, brusc. Exact ca în amor, când o frază sau o imagine face să moară amorul brusc.
Doare, ca orice despărţire de o mare iubire. Îmi vine să ard pozele mele cu ţigara în mână, să arunc toate scrumierele şi să evit cafenelele.
O să treacă. Aştept cu interes să văd ce va ieşi din ecuaţia (suma viciilor = constantă) - fumat = ???
De ziua mea vreau să sar. Cu coarda sau şi mai bine, cu paraşuta...

Mi-e foarte somn

De azi dimineaţă mă lupt cu pleoapele grele. Să fie vremea? Să fie tantile de la bancă care parţial ne-au ignorat, parţial s-au uitat urât? Să fie chestii adunate din ultimele zile (Mall-ul de Training - prietenii ştiu)?
Visez perne, aşternuturi neîncepute, păturica roşie de fleece, pijamale groase. Şi somn. Somn uşor.....

De ce nu mai scriu în ultima vreme

sunt ocupată. trăiesc :)

mă plimb, experimentez, simt, iubesc.

sunt bine.

e toamnă şi toamna mă îmbie mereu la scris. o să revin la tastatură.

Citat

"E mult mai uşoară dezintegrarea unui atom decât a unei prejudecăţi."
Albert Einstein

Mulţumiri celor de la HRD Dezvoltare Resurse Umane pentru Maxima zilei :)

Maraton de dat mâna pentru pace în Georgia

"Organizatiile societatii civile romanesti te cheama miercuri, 13 august 2008, de la orele 18.45 la un maraton de dat mana. Ne vom intalni in doua grupuri - unul pe Sos. P. Kiseleff in fata Muzeului Taranului Roman si altul la Arcul de Triumf - si vom merge unii spre ceilalti pana la Ambasada Rusiei la Bucuresti (sos. P. Kiseleff nr. 6). Acolo ne vom da mana unii cu altii si vom aprinde lumanari in memoria victimelor din Georgia cerand incetarea confruntarilor armate din aceasta tara."
Citiţi tot articolul pe site-ul APD
See u there!

Coup de foudre sau proba de bebe

Avertisment: prezentul post nu este recomandat tocilarilor, mai ales tocilarului meu de acasă :)

Îl cheamă Luca şi m-a fermecat din primul moment. Mami de Luca, mă primiţi la baby-sitting?

Web, CV-uri, interviuri şi stârlici

Descopăr cu surprindere că din asta s-a compus ultima săptămână (Cv-uri nu ale mele, ci ale altora, care au aplicat în număr fantastic de mare la postul de redactor).
Îmi iau revanşa săptămâna următoare - vacanţă (ura, ura!!!) Fără planificare, fără bilete, fără rezervări. Plecăm pur şi simplu duminică la Vamă. Unde o să golesc (sau îmbăiez, dansez, bronzez şi beu) tot hard-disk-ul meu full de informaţii şi o să umplu la loc bateriile care piuie de zor că se descarcă.
S-avem vacanţe frumoase, că le merităm - Cotidianul zice azi că generaţia X (adicătelea noi ăştia născuţi între '63 şi '79) ducem greul şi producem banii patriei :) - Generaţia X duce România în spate

Muzică ţigăneacă cu foc

Am fost la concert (mulţumesc mult Leti&Mano). Şi toată fascinaţia mea pentru muzica, focul şi trăirea ţigănească a revenit ca şi cum ar fi fost acolo toţi anii ăştia. Şi s-a împletit cu o bucată de citire recentă din Neagu Djuvara şi cu tot ce-am mai citit de-a lungul vremii despre fascinaţia boierilor români pentru roabele ţigănci.

Nu vreau să intru în political correctness sau incorrectness aici. Vreau să zic numai că mă fascinează sclipirile din ochi, sângele fierbinte pe care îl smt pulsând în mişcările psihedelice de dans, vocile şi combinaţia de patetism (în sensul lui de înduioşător, emoţionant, mişcător) şi patos,înflăcărare, ardoare, chef de viaţă.

O lume fascinantă, ebluisantă, autentică. Şi pe care văzând-o de pe margine mi-am adus aminte de ce mi-a spus odată Cristi - colegul meu rom - când l-am întrebat de ce se însoară la 20 de ani - "nu pot să-ţi explic, eşti gadjo, iar aşa ceva nu se explică, se simte".

Aşa că recunosc, sunt gadjo fascinat de focul, muzica şi trăirea ţigănească. Ascultaţi Şaraiman cu Damian Drăgici şi orchestra lui şi vorbim după aia.

Arat pe ogoarele virtuale ale patriei + training

Asta fac de la începutul anului :) Aratul îmi place, mă ţine în priză, mă ţine vie şi mă face să mă simt utilă societăţii. Aştept cu interes ziua în care plăteşte şi chiria :)

Până atunci mă duc la training :) Declar 2008 anul trainingului pe scaun.
Urmează:
Webcamp, 9 iulie, Bucureşti
Next Online Players, 17-19 iulie, Bucureşti

Plus o combinaţie de training cu vacanţă:
Bootcamp, 22 - 29 august, Făgăraş

După care mă potolesc şi mă apuc de treburi de oameni mari :)
Nu de alta, da' vedeam America Latină cu banii daţi anul ăsta la training :)

ziua pescăruşului

probabil cea mai puternică din viaţa mea de până acum. 12 iunie.

१२ इउनिए २००८ - यिउया पेस्क[रुşului

असस्त पोस्ट एस्ते पेंत्रुमिने, का सा-मी अदुक अमिनते का इएरी, १२ इउनिए, अ फोस्त जिउया पेस्कăruşului

O combinaţie perfectă - Amelie şi Michel Fugain

C'est un beau roman, c'est une belle histoire
C'est une romance d'aujourd'hui
Il rentrait chez lui, là-haut vers le brouillard
Elle descendait dans le midi, le midi
Ils se sont trouvés au bord du chemin
Sur l'autoroute des vacances
C'était sans doute un jour de chance
Ils avaient le ciel à portée de main
Un cadeau de la providence
Alors pourquoi penser au lendemain

Ils se sont cachés dans un grand champ de blé
Se laissant porter par les courants
Se sont racontés leur vies qui commençaient
Ils n'étaient encore que des enfants, des enfants
Qui s'étaient trouvés au bord du chemin
Sur l'autoroute des vacances
C'était sans doute un jour de chance
Qui cueillirent le ciel au creux de leurs mains
Comme on cueille la providence
Refusant de penser au lendemain

C'est un beau roman, c'est une belle histoire
C'est une romance d'aujourd'hui
Il rentrait chez lui, là-haut vers le brouillard
Elle descendait dans le midi, le midi
Ils se sont quittés au bord du matin
Sur l'autoroute des vacances
C'était fini le jour de chance
Ils reprirent alors chacun leur chemin
Saluèrent la providence en se faisant un signe de la main

Il rentra chez lui, là-haut vers le brouillard
Elle est descendue là-bas dans le midi
C'est un beau roman, c'est une belle histoire
C'est une romance d'aujourd'hui

Pentru Luci - Mulţumesc mult is an understatement

Pentru că mi-ai spus într-o zi de Timişoara că fotografia te scoate din casă şi-ţi deschide ochii la lumea din jur, lume care "înainte" rula cumva în fundal... La un moment dat vorbele ălea au făcut un declic.

Mai jos momentul de declic - 3 ianuarie 2008. Autorul moral - tot Luci, care a tras pe dreapta şi a scos aparatul. L-am urmat cumva mimetic, ebluisată de ce poate fotografia în mijlocul şoselei, după nu ştiu câte ore de condus. În momentul în care am văzut prin obiectiv ce văzuse Luci fără obiectiv, a devenit super simplu şi clar - sunt o mulţime de locuri şi oameni şi lucruri pe care nu mai avem obişnuinţa să le "vedem". Se transformă cumva în "background".

Aşa că mulţumesc tare mult, Luci! Nu ştiu dacă o să am dedicaţia ta pentru a învăţa toate cele ale fotografiei, dar mă bucur din plin de side-effectul ăsta fantastic pe care îl are, de foarte multe ori atunci când nu am aparatul cu mine :)

Living la vida loca, but living

2 săptămâni. de scris. de vorbit. de trăit. de trăit în scris şi în vorbit.

• un nou BYY - cel mai ambiţios de până acuma.
  
• LFPC - mobilizare & dezbatere publică. depus concluzii & propuneri în scris :)
  
• articol pentru ghid de carieră - tras de mine la maxim şi învăţat următoarele - dacă nu-ţi vine să scrii ce ai de scris, scrie orice. după vreo 2-3 posturi pe blog(uri), a ieşit din tastatură şi împricinatul de care aveam nevoie
• scris aplicaţie pentru un training super fain şi care îmi vine mănuşă - training pentru jurnalişti covering educational issues :) acuma aştept să-mi scrie ei dacă mă vor.
  
• ziua lu' mama :) - plimbat mamă & vorbit ca fetele fără număr şi fără pauză vreo 4 ore
  
• vreo 50 de posts în portal şi în TC, 2 newslettere
• temele de la 3T - scrise pe la ore indecente în noapte
• undeva la 200 de emailuri scrise pentru TC, f.i. & LFPC
• ziua lui marius - adunare cu oameni dragi care (de obicei) vorbesc mult. acuma abia articulam... gratarul şi berea au vorbit în locul nostru.
• scris declaraţie de impozit. scris email cum se scrie declaraţia de impozit :)
  
• testat soft. îl declar numa bun de terminat :). adică alte pagini de googledocs, cu liniuţe multe....
  
• workshop interculturalitate& combaterea discriminării - cunoscut oameni faini (asociaţie de studenţi, cum altfel să fie decât faini!? :-). limitat scrisul la 2 pagini de hand-out :)
  
• LFPC - stă pe loc, de tot! (special thanks la codru, la ion şi la andre, de la care am învăţat atâtea!!!). updates trimise pe email... (oi fi uitat pe cineva??)
• scris în jurnal la 5.30 dimineaţa vineri. cred că e cea mai matinală oră ever în care să mă ştiu trează şi cu un pix în mână. post facultate, când de altfel era doar o oră foarte târzie...
  
• 3T peste weekend - feedback în scris, 12 bucăţi , la intervale de ~1 şi1/2 ore :) bonus vorbit aproape fără respiraţie 1 h. dacă respiram prea tare cred că adormeam instant :)

Cireaşa de pe tort - mers la Circ. O să scriu despre asta :) Am avut un A-HA moment că trainingul seamănă foarte tare cu acrobaţiile, dansul, dresajul, contorsionismul...

Arici Pogonici

De la Wikipedia citire şi citare:

Arici-Pogonici a fost o revistă periodică pentru copiii preşcolari, cu caracter de album ilustrat, cu benzi desenate în culori, format A5 pe orizontală, editată de revista „Luminiţa” în România comunistă. A apărut pentru prima dată în 1957 şi şi-a încetat apariţia în 1980.

Revista era mai puţin violent ideologizată şi politizată decât alte reviste pentru copii din epocă. Predominau subiectele ludice sau poveştile "de aventuri" destinate copiilor mici (având drept personaje animale antropomorfizate etc.).

Benzile desenate propriu-zise ocupau doar o parte din paginile revistei, erau publicate şi texte tipărite, eventual cu o ilustraţie în afara textului: mici povestiri, glume, snoave, texte în versuri, ghicitori, desene independente (aşa-zise "caricaturi" cu legendă explicativă, ludică sau burlescă, de regulă).

Desenele apărute în revistă erau semnate între alţii de Radu Duldurescu (seria BD "Cuţu şi Miau", cu aspect foarte "occidental", "disneyan", lucru mai rar, în epocă, în România), Nell Cobar (cu seria de benzi desenate despre aventurile elefantului Trompişor ), N. Nobilescu, Arno, Burschi, Dem ş. a.
Un serial memorabil a fost cel care relata aventurile lui "Nucăpanăghindăfrunză", personaj fantastic al cărui nume indica elementele componente. Ocazional, revista publica şi texte sau desene "preluate" din alte reviste pentru copii (din "ţările socialiste", dar nu exclusiv).

PS de la mine: Mai sus şi mai jos pogoniciul de Maramureş, semi-domesticit din proprie voinţă, având în vedere că în deplinătatea prezumată, dar nedovedită, a facultăţilor mintale a ales să bântuie pe lângă casa unde am stat de Revelion.

The world is your playground

Vorbeam aseară cu nişte oameni care îmi sunt foarte dragi despre (încă) mirajul plimbatului prin lume la români.
Şi mi-am adus aminte cât suntem de norocoşi că PUTEM să ne plimbăm prin lume. Că avem vârsta, banii sau oportunităţile ieftine sau gratuite, condiţiile politice ca să ne plimbăm. Cred că de multe ori, în timp ce răsfoim oferte de vacanţă, uităm că părinţii noştri nu au avut (cu foarte puţine excepţii) şansa asta...

Mostră de hai-hui

Fetele şi muzicile

Iacă am dat de curând de melodia asta, de fapt a dat ea peste mine într-o dimineaţă la radio, şi m-a pus necuratul să-i caut şi versurile. Prilej cu care m-a lovit brusc cât de mundan, murdar şi maculat (ca să fac pe deşteapta) sau măcar simplist, comercial şi neinspirat zic multe versuri de pe la noi despre fetele de la românica...

Grazia Di Michele - Le Ragazze Di Gauguin

Ballerine di Degas
Bianche nuvole il vento
Non le scioglierà
Le bambine di Renoir
Fiori gialli a Montparnasse
Le ragazze di Gauguin
Dentro gli occhi hanno il sole
E lampi di uragani
E la notte le accenderà
Fiamme di stelle nell'oscurità
Donne candide donne che si arrendono
Donne in amore l'amore le perdonerà
Donne magiche donne che sorridono
Dolce mistero il tempo non le cambierà
Per noi, per il mondo
Le ragazze di Buñuel
Freddi angeli il sole
Non le scalderà
Le modelle di Chanel
Prigioniere in un atelier
Le ragazze nel metrò
Hanno sguardi lontani e mani fragili
Quale amore le fermerà
Cuori in attesa nell'oscurità

Colecţionez ploi

3 mai. Plouă cu găleata. Cei 200 de metri de la staţia de autobuz până la prima terasă acoperită din Romană sunt de ajuns ca să fiu leoarcă, în ciuda parpalacului şi a umbrelei care-mi dădeau o falsă impresie de imunitate la ploaie.

Îmi iau o salată şi un suc şi dau drumul la muzică în căşti - Joe Dassin, Nicu Alifantis, Edith Piaf, Georges Moustaki şi altele în acelaşi ton cu ploaia ce se prelinge la câţiva centimetri de mine.

Déjà vu - mă simt brusc în liceu... Atâtea ploi am vânat şi am scris în zona asta între Romană şi Sava. Şi mă gândesc că anul ăsta se face (se face oare?) întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului... Nu cred că sunt melancolică - au fost 10 ani mult prea faini ca să-mi lipsească liceul. Sunt doar pansivă.

Şi-mi aduc aminte de ceva ce a spus mama unei prietene în momentul în care eram în liceu şi ea (prietena, nu mama) împlinea 17 sau 18 ani. Ceva de genul- o să vezi, până aici a fost mai greu, îmediat faci 20 de ani - facultate, serviciu şi te trezeşti că ai 30 şi te împarţi între serviciu, soţ şi copil şi cumva ajungi la 40-50 şi după aia gata! - se termină repede.

La vremea aia m-a şocat cumva. Timpul trecea clar mult mai încet în mintea noastră adolescentină plină de frământări existenţiale, căutări, vise, descoperiri în iubire, scris în jurnale, citiri majore şi colecţionări de ploi.

3 luni de vacanţa mare se târau alene din iulie în septembrie, ziua mea se lăsa foarte mult aşteptată, la fel Crăciunul, iar în ianuarie vacanţa de vară părea aşa departe.

Şi iată-mă 10 ani mai târziu încercând să văd unde s-a dus o bucată din anul ăsta. În momente. Momente dragi, intense, faine, momente de energie, momente de epuizare, momente de entuziasm şi momente de depresie.

În ianuarie am adunat la cutiuţa de momente Maramureş şi mutatul într-un sediu nou şi fain, în februarie Barcelona şi Granada, în martie şi aprilie mult training (pe scaun sau în faţa scaunelor), Timişoara, Sinaia, Predeal, Câmpulung, Haţeg şi Retezat.

4 luni. cărţi noi şi oameni vechi (cum i-am urat o dată lui Mano), 1000 de poze din care vreo 3 fotografii :) câteva mii de km cu avionul, trenul şi maşina, flori în balcon, oraşe noi şi vechi, un Bucureşti ceva mai primenit după summit.

Şi acum o ploaie. De pus la cutie. Ultima din colecţie e undeva la început de toamnă)

S-ar putea să fie destul de adolescentin... Dar aşa e şi viaţa mea, încă... Mă gândeam ce-aş putea răspunde la întrebarea anticipabilă şi repetitivă la întâlnirea de 10 ani

"Ce mai faci? Cum mai eşti? ".
Iacă, sunt bine, stau în chirie într-un apartament boem, iubesc, n-am şef, învăţ, ies la bere (încă şi în Lăptărie şi Green Hours), merg la Vama Veche cu cortul, încerc 2-3 ţări noi în fiecare an, fumez narghilea, ascult muzică franţuzească, citesc, scriu blog.

Sau la şi mai anticipabila:

"Ce-ai făcut în anii ăştia?"
Păi...am crescut, am explorat iubirea, am învăţat, am devenit, am colecţionat momente, oameni faini, cărţi, ţări şi ploi.
Speachless. Falca jos. "Hai mă, serios..."

Mda, aşa credeam şi eu. Aşa că o să zâmbesc frumos şi o să zic că sunt bine. Ceea ce e foarte adevărat.

Sunt bine. Iubesc. Sunt vie. Şi colecţionez ploi.
...
...

Eliade - De ce sunt intelectualii laşi

Ati vazut vreodata un "intelectual" in timpul unei crize politice, sau unei prefaceri internationale? Nu numai ca e uluit si neiformat, asta inca n-ar fi o rusine prea mare. Dar e deadreptul inspaimintat, e coplesit de frica, e paralizat de panica. Umbla aiurit, pune intrebari oricui, asculta pe oricine ii vorbeste, are o incredere oarba in orice dobitoc politic – si tremura pentru viata si libertatea lui ca cel din urma dintre sclavi. Numai atunci isi da el seama ce putin s-a "interesat" de viata sociala din jurul sau. Si cauta pretutindeni sprijin, adapost, incurajare. Renunta la orice demnitatee personala, uita cu desavirsire misiunea lui istorica; frica face din ele o lichea si un sclav. De cite ori plutesc in aer psihoze politice, de cite ori se intimpla sau se asteapta ceva grav – o revolutie, o reforma acerba, un atentat, o schimbare esentiala a ordinei sociale – bietul "intelectual" roman pur, de cel fara aderente cu partidele sau gruparile poltice).

Incearca atunci sa faca cele mai umilitoare tranzactii; si nu de ordin concret, politic, ci tranzactii fara nici un profit, fara nici o eficacitate. Marturiseste oricarui om intilnit ca aproba anumite gesturi politce, ca si el a gindit asa, ca bine se face ce se face etc.

In noaptea insurectiei comuniste dela Atelierele Grivita, am intilnit un excelent romancier care, aflind de cele ce s-au intimplat, mi-a deschis repede ultimul sau roman, aparut chiar in zilele acelea, ca sa-mi arate ca si el a promovat o revolutie sociala si antiburgheza. Poate ca asa era. Dar nu lucrul acesta e semnificativ. Ci faptul ca excelentul romancier s-a grabit sa-si caute puncte de contact cu o miscare sociala despre care nu stia nimic, nu stia cine o face si contra cui, daca are sorti de izbinda si de eficacitate, etc. Nu stia nimic. Scos din preocuparile lui "intelectuale", i-a fost frica. Tot asa cum le-a fost frica tuturor intelectualilor crestini de succesele "Garzii de fier" si au inceput sa o aprobe nu pentru ca le convenea programul "Garzii", ci pentru ca se temeau sa nu fie suspectati si persecutati dupa o eventuala victorie a ei.

Nu am nimic de zis contra intelectualilor care trec de o parte sau alta a baricadei indemnati de o anumita constiinta sociala sau nationala. Dar imi repugna lasitatea intelectualilor apolitici, care isi descopar deodata aderente cu o miscare sociala in pragul izbinzii (sau care numai pare astfel). Si ei nu fac asta din interes, caci cei mai multi n-au nimic de cistigat ca "intelectuali" dintr-o asemenea miscare. O fac pur si simplu din frica, din lasitate. Frica ce isi are radacina in lipsa de constiinta "functionala" (daca ni se iarta expresia), in lipsa constiintei ca ei ,"intelectualii", reprezinta – in pofida oricarei violente si a oricarei prostii politice – singura forta invincibila a unei natiuni. Daca orice intelectual si-ar da seama ce reprezinta el in societatea romaneasca, si mai ales pe cine reprezinta el – putin i-ar pasa atunci de orice revolutie, de orice razboi, de orice criza politica. Mare sau mica, biruita sau victorioasa, o natiune nu infrunta eternitatea nici prin politicienii ei, nici prin armata ei, nici prin taranii sau proletarii ei – ci numai prin ce se gindeste, se descopera si se creeaza intre hotarele ei. Ceasul de azi sau de maine poate fi stapinit de oricine, fara ca o natiune sa piara. Fortele care musca din eternitate, fortele care sustin istoria unei tari si-i alimenteaza misiunea ei – n-au nimic cu politicul, nici cu economicul, nici cu socialul. Ele sunt purtate si exaltate numai de catre "intelectualii" unei tari, de avantgarda care singura, pe frontierele timpului, lupta contra neantului. Atitea provincii romane, admirabil civilizate, au pierit pentru totdeauna pentru ca nu au existat acolo creiere care sa domine masa amorfa si efemeridele istoriei, sa creeze valori sufletesti, sa nutreasca o cultura. Aproape toate republicile sud-americane traiesc aceiasi experienta periferica, semi-istorica, asteptind ca timpul sa le inghita actuala lor viata "politica".

Deci, asta reprezinta "intelectualii" : lupta contra neantului, a mortii; permanenta afirmare a geniului, virilitatii, puterii de creatie a unei natiuni. Si ca atare n-au de ce sa se teama, sa intre in panica si sa se umileasca in fata unei miscari politice cu sanse de succes. Mai intii pentru ca orice miscare politica isi are radacinile in ideile unui intelectual sau a unui grup de intelectuali. (Nu vorbesc, fireste, nici de guverne, nici de legislatii abstracte; ci de revolutii, reforme si reactiuni concrete, istorice).

Si in al doilea rind, pentru ca nici o revolutie si nici un act politic nu priveste direct pe intelectual. (Poate privi, in orice caz, numai interesele lui de breasla, confortul lui, familia lui). In ceasul in care ceva se intimpla politic, deci se consuma – intelectualul se afla cu mult inainte, ocupat sa creeze ceva care sa muste din eternitate, sau sa faca ceva care numai dupa multi ani va fi precipitat in strada, va capata valoare politica. In ceasul unei revolutii sau a unei crize, intelectualul adevarat se afla prea departe ca sa se mai poata intoarce inapoi; el a trecut demult pe acolo. Ceeace pare nou, pentru mase, este de mult trait, asimilat, consumat pentru el.

Indiferenta fata de politica, de prezentul politic? Nicidecum. Ci numai toleranta si intelegere. Dai o mina de ajutor si treci mai departe. Dar in nici un caz nu merita sa-ti pierzi cumpatul, sa-ti iesi din fire si sa pactizezi cu oricine – uitind ca nimeni nu poate avea dreptul de a pactiza cu tine. Iti pierzi libertatea? Asta nu ti-o poate lua nimani. Iti primejduiesti situatia materiala? Asta priveste familia ta, nu pe tine. Iti risti viata? Ei si? Acel pe care il reprezinti, nu moare niciodata. Daca crezi altfel, renunta la "intelectualitate" si fa-te om politic

Mircea Eliade

Text publicat in revista "Criterion", nr. 2, Bucuresti, 1934

A taste of London. the bitter taste

Un post care stă în draft de mai bine de 6 luni. Poate pentru că impactul asupra mea a fost destul de mare.

Era ziua mea şi mă baladam prin Londra la vânat imagini de turist :) Am ajuns în faţă la 10 Downing Street fără să mă gândesc că locul ăla e viu şi mai mult decât un obiectiv turistic. Am nimerit în mijlocul unei manifestaţii anti-Turcia a kurzilor din Londra.

Şi mi-am adus aminte de colegul meu Nashuan, kurd, refugiat cu familia în România şi de o lecţie dureroasă de istorie contemporană desenată pe un şerveţel în cantina facultăţii de drept. Era anul 2001.



În 2007 a urmat episodul 2 - în fotografiile de mai jos. Am găsit pe wikipedia 3 evenimente întâmplate în preajma vizitei mele la Londra şi care explică pancartele şi manifestaţia...

On 24 October 2007, Turkish fighter jets bombed several PKK targets on the Iraqi side of the border.^[11]

Oct 21, 2007: 12 Turkish troops killed in PKK ambush near Turkey's border with Iraq. The soldiers died when militants attacked a Turkish Army post, less than three miles from the Iraq border. (see 21 October 2007 cross-border attack on Turkey)

Oct 17, 2007: Turkish Grand National Assembly approves a government request for their troops to cross the Iraqi border to attack Kurdish rebels.^[12]

Le métèque

Ultima mea obsesie muzicală. Am ascultat peste sărbări melodia asta de zeci de ori.

Le métèque - Georges Moustaki

Avec ma gueule de métèque
De Juif errant, de pâtre grec
Et mes cheveux aux quatre vents
Avec mes yeux tout délavés
Qui me donnent l'air de rêver
Moi qui ne rêve plus souvent
Avec mes mains de maraudeur
De musicien et de rôdeur
Qui ont pillé tant de jardins
Avec ma bouche qui a bu
Qui a embrassé et mordu
Sans jamais assouvir sa faim

Avec ma gueule de métèque
De Juif errant, de pâtre grec
De voleur et de vagabond
Avec ma peau qui s'est frottée
Au soleil de tous les étés
Et tout ce qui portait jupon
Avec mon coeur qui a su faire
Souffrir autant qu'il a souffert
Sans pour cela faire d'histoires
Avec mon âme qui n'a plus
La moindre chance de salut
Pour éviter le purgatoire

Avec ma gueule de métèque
De Juif errant, de pâtre grec
Et mes cheveux aux quatre vents
Je viendrai, ma douce captive
Mon âme soeur, ma source vive
Je viendrai boire tes vingt ans
Et je serai prince de sang
Rêveur ou bien adolescent
Comme il te plaira de choisir
Et nous ferons de chaque jour
Toute une éternité d'amour
Que nous vivrons à en mourir

Et nous ferons de chaque jour
Toute une éternité d'amour
Que nous vivrons à en mourir

De la www.dexonline.ro citire:

METÉC, meteci, s.m. (În Grecia antică; la pl.) Categorie socială lipsită de drepturi politice, precum şi de posibilitatea de a dobândi proprietăţi imobiliare, alcătuită din străinii stabiliţi într-o cetate; (şi la sg.) persoană care făcea parte din această categorie socială. – Din fr. métèque.

see you in another life, when we'll both be cats*

Mâţă de Granada. Trăieşte pe ziduri. Se hrăneşte cu spray colorat şi cu blitzuri de turişti tâmpi ca mine care se entuziasmează şi vor s-o ia cu ei acasă. :)
---
*sărumâna Viv

Blogging my journal

Acum ceva vreme mi-am uitat jurnalul la birou. acolo unde las seara şi blogul, dată fiind absenţa netului în casă. Şi iată-mă reflectând încurcată asupra trio-ului amoros eu-jurnal-blog :)
Până acum am crezut despre jurnalul meu (chiar dacă nu acelaşi fizic, dat fiind că e probabil la a treizecea copertă diferită) că e un fel de soţie, de camarad, de companion de viaţă pe care îl ştii de mult timp. Care îţi rezervă din când în când "mici surprize" - o înfăţişare nouă, alte linii, alt număr de pagini, altă librărie din care afost achiziţionat. Dar în fond acelaşi - pagina albă la care te întorci în fiecare seară, care te aşteaptă cuminte acasă sau în geantă până când îţi aduci aminte că există.
Relaţia mea cu jurnalul este un fel de căsătorie trecută deja de 10 ani. Stabilă, cuminte, legitimă, cu un rol deja câştigat în viaţa mea. Viaţa mea în care acum un an a intrat blogul. Şi prin care am lăsat să iasă "out there" o parte din lucrurile pe care le ţineam doar pentru mine ... şi pentru jurnalul meu.
Iată de unde sentimentul meu de "trădare", de "înşelare" sau măcar de "împărţire" a scrisului în două. Iată deci amanta. E mai tânără, mai arătoasă, mai dinamică, mai jucăuşă. Ştie să facă lucruri care celeilalte - mai veche şi mai devotată tovarăşă - îi sunt străine: să încarce poze, să aibă linkuri, să-şi schimbe "coperta" foarte repede când mă plictisesc de înfăţişarea veche. E drept că nu are familiaritatea şi intimitatea jurnalului, dar e proaspăt, e nou, e altceva.
Şi dilema morală e gata - cum mă împart în două? Din fericire pentru mine e o dilemă mai mult inventată şi fără consecinţe (sper eu că jurnalul nu suferă prea mult :)
Aşa că azi m-am hotărât să-i dau jurnalului ceva, să-l răsplătesc pentru toţi anii în care m-a suportat, pe mine şi toate depresiile, durerile şi temerile mele. Şi să-l upgradez.
So I'm going to blog my journal - să mă joc mai des cu el, să-i cumpăr pixuri colorate şi să-i lipesc mai des poze, să pun titluri scrierilor de fiecare zi şi să mă gândesc un pic înainte de a aşterne pe hârtie.
Şi în oglindă - să dau blogului mai mult. Şi fără vină. Căci da, sunt convinsă că nu suntem fiinţe "mono" în nimic. Ne trebuie schimbare, dinamism, noutate, provocări. În fiecare zi. Şi asta ne ţine vii. Altceva. Altcumva. Altcineva. Sau altundeva.

Sâmbăta în Bucureşti

Sâmbăta în Bucureşti are toţi pomii în floare, oameni fără metrou în priviri şi fără corporaţie în haine, sunet de pescăruşi pe Calea Victoriei şi gust de cafea cu lapte abia turnată în ceşti.
Oraşul trece de la fast forward la slow motion. Creierele sunt pline de alcoolul şi ţigările serii sau de lumina plimbării abia făcute în parc.
Bucureştiul sâmbăta are gust de amantă. Cu chef de joacă, de cafenea, de restaurant nou deschis, de club, de shopping, de fugă din lume sau de început de lume. E un fruct copt în nervii întinşi la maxim în timpul săptămânii, numai bun de cules.
Sâmbăta dimineaţa are croissante şi bacşis pentru zâmbetul care însoţeşte cafeaua.
Sâmbăta la amiază are bunici şi copii, lacuri, parcuri şi aer.
Sâmbăta după-amiaza e îmbrăcată în blugi şi tricou, are cercei de flori abia sădite şi tocuri joase de plimbare.
Sâmbăta seara are puls, concerte, vână şi energie încălzită de la 7 seara în cafenele şi baruri.
Sâmbăta Bucureştiul e oraşul meu. Şi al tău. Şi al oricui se simte parte din el. Şi are pahare pline, de băut pentru sâmbete. Pentru toate sâmbetele ce vor să vină.

zbor. şi linişte.sunt mizantroapă.

în martie n-am scris nimic.
a fost o lună încărcată sufleteşte.
sunt bursucul antisocial.
răspund greu la mesaje.
sun rar.
scriu puţin şi în jurnal.
mizantropie de primăvară?
nu ştiu.
dar conserv starea asta.
e linişte.
ca în răsăritul ăsta deasupra barcelonei.
la început de luna mizantropiei.

De făcut în Bucureşti

Revista Time Out a "adunat" într-un numar mai vechi o sută de lucruri de făcut/de încercat în Bucureşti. Încerc să găsesc lista electronic de ceva vreme. Am reuşit să adun doar 63. Mai încerc.
Deocamdată stau destul de prost la bilanţ - 34 din 63 :) şi stau în Bucureşti de vreo 28 de ani...

1. Bea un ceai aromat intr-o pivnita orientala
2. Mergi pe urmele lui Mircea Eliade pe strada Mantuleasa;
3. Du-te in cautare de graffiti si stencil pe Lipscani;
4. Cumpara toale vintage de la Atelierul Andrei Roman;
5. Placeri de Cismigiu - sa citesti la ruine si sa te plimbi pe lac;
6. Targuieste-te la piata de peste din Matache;
7. Plimbare nostalgica prin Cotroceni;
8. Urca Dealul Mitropoliei si admira privelistea;
9. Mergi cu taxiul la pranz pe Magheru si roaga-l pe taximetrist sa-si povesteasca viata;
10. Mergi la manastirea Stavropoleos din centrul vechi;
11. Fa o baie de flori dimineata, pe la 5.00, in Piata Rahova;
12. Iesi la picnic intr-o zi cu soare, la Mogosoaia;
13. Daca mergi din cand in cand la Muzeul Satului, vei avea senzatia ca ai iesit din Bucuresti;
14. Sa mergi la teatru, uneori poti sa prinzi lucruri bune si biletul nu este chiar scump;
15. Sa te ratacesti pe stradutele de pe Lipscani, unde atunci cand nu te astepti apare un magazin cu tot felul de chestii ieftine;
16. Sa faci o vizita la Casa Melic, cea mai veche din oras, in strada Spatarului 22;
17. Un tuns cu sfoara si foc la arabul din Colentina;
18. Sa mergi noaptea in parcuri si sa te dai in leagane (parcul de pe arh. Ion Mincu si parcul Floreasca);
19. Sa-ti compui un super sandwich la Toscana;
20. Sa iei din gara Obor trenul de navetisti care merge prin toate statiile, in jurul Bucurestiului;
21. Sa te duci sa calaresti (Corbeanca, Mogosoaia, Baneasa);
22. Sa te dai cu rolele sau trotineta pe dealul Academiei;
23. Sa mergi cu barca pe Lacul Herastrau;
24. Sa mergi pe stadion la un meci de fotbal, eventual Steaua-Dinamo;
25. Bea dimineata o cafea la Orange Concept Store si continua-ti proiectele (au wireless!); poti comanda si un croissant cu unt;
26. Sa te plimbi prin Gradina Botanica si sa dai de mancare ratelor de pe lac;
27. Sa pozezi vecinele care fac vara plaja pe acoperis;
28. Petrece-ti dupa-amiaza rasfoind noutati din teatru, film, literatura la biblioteca British Council sau la cea a Institutului Francez;
29. Apus de soare contemporan pe terasa de la MNAC;
30. Du-te la Muzeul "Antipa" sau la Muzeul "Mina Minovici";
31. Urca cel putin o data pe acoperisul de la Odeon;
32. Fii excentric, pentru ca orasul are unde: bea o bere la prima ora la Terasa Argentin, zisa si La betivani (vis-a-vis de Club A), apoi ia pranzul la Mandragora;
33. Trage o narghilea la ceas de seara la Valea Regilor;
34. Cei mai buni covrigi raman cei de la Cocor;
35. Da o raita prin barurile gay - ca sa stii unde, de ce, daca da sau daca nu?;
36. Urca cel putin o data pe cladirea Universitatii;
37. Sa cauti o seara intreaga casa lui Ota din Cotroceni;
38. Sa pui un sticker pe Teapa lui Ghildus;
39. Sa stai la povesti in parcul de langa piata Sfantul Gheorghe;
40. Sa iei din talcioc un obiect branduit P.C.R.;
41. Sa mergi pe strada Virtutii sa admiri fetele cu cea mai veche meserie din lume;
42. Pozeaza-te pe caprioara din Cismigiu intr-un weekend retro;
43. O super-saorma in miez de noapte la Dristor;
44. Sa negociezi cu vanzatorii de DVD-uri piratate de la Sfantul Gheorghe;
45. Sa stai la o sueta cu doamna din liftul de la Laptarie;
46. Sa urci cel putin o data pe Intercontinental;
47. Sa stai de vorba cu mesterul palarier din strada Sepcari;
48. Sa mergi la Rosettya ca sa bei limonada lui Iorgu Draghicescu;
49. Sa mergi in weekend la Jolie Ville, pentru ca locul de joaca pentru copii e liber;
50. Sa citesti ziarul dimineata la CremCaffe;
51. Cauta-ti un acoperis vara, pe care sa stai cu prietenii;
52. Sa mergi la cursuri de tango, vara, in Cismigiu;
53. Sa cumperi capsuni noaptea, iarna, din Piata Amzei;
54. Sa mergi la un concert de orga la Biserica Lutherana;
55. Sa-ti cumperi jucarii din lemn (de la Strada Deco);
56. Sa cumperi primul ziar (cald), la 4.50 a.m., de la chioscul din Unirii;
57. Sa astepti pe cineva la Universitate;
58. Sa te saruti in troleibuz, spre indignarea doamnelor in varsta
59. Sa mergi fara bilet macar o zi intreaga;
60. Sa joci badminton pe spatiul verde din Herastrau;
61. Sa faci clubbing in centrul vechi combinat cu opriri la patiserii non-stop + prieteni + ceva beri la bord;
62. Sa mananci in drum spre aeroport mititei la Cocosatu, ca sa iei cu tine in avion aroma romaneasca;
63. Sa-ti pierzi serile de august pe terasa la Motoare, cu multi amici si fara griji.

what's in a name? (continuare)

De la http://www.behindthename.com/ citire (sau citare):

DIANA

Gender: Feminine Usage: English, Spanish, Italian, Portuguese, German, Romanian, Russian, Lithuanian, Roman Mythology Other Scripts: Диана (Russian) Pronounced: die-AN-a (English), dee-AH-nah (German) [key]

Probably derived from an old Indo-European root meaning "heavenly, divine", related to dyeus (see ZEUS). Diana was a Roman goddess of the moon, hunting, forests, and childbirth, often identified with the Greek goddess Artemis. Diana Spencer, the Princess of Wales, was a famous bearer of this name.

MMVIII

2008 este un an bisect al calendarului gregorian. Îi corespund anii 5768 – 5769 ai Calendarului ebraic. A fost desemnat:

• Anul Internaţional al planetei Pământ ^[1]
• Anul Internaţional al Salubrităţii ^[2]
• Anul Internaţional al Cartofului (declarat de ONU) ^[3]
• Anul European al Dialogului Intercultural ^[4]
• Anului Astronomiei Româneşti; se celebrează 100 de ani de la înfiinţarea Observatorului din Parcul Carol din Bucureşti ^[5]
• Anul oraşelor Liverpool şi Stavanger numite Capitale Europene ale Culturii.

În astrologia chineză, începând cu 7 februarie se va intra în Anul şobolanului (până în 7 februarie a fost Anul porcului). Următorul an al şobolanului va fi în 2020.

flavour of the month: orange

portocaliu ca în noua faţă a blogului.
portocaliu ca în noul meu birou
portocaliu ca în portocalele de pe masă.
portocalu ca în dosarele cele noi.
portocaliu ca în sucul de lângă cafea.
şi non-portocaliu ca în bara de sus a blogului, pe care n-am reuşit încă să o schimb în portocaliu....

Be A Kid Again

Do a cartwheel. Sing into your hairbrush. Walk barefoot in wet grass. Play a song you like really loud, over and over. Dot all your “i”’s with smiley faces. Read the funnies. Throw the rest of the paper away. Dunk your cookies. Play a game where you make up the rules as you go along. Step carefully over sidewalk cracks. Change into some play clothes. Try to get someone to trade you a better sandwich. Eat ice cream for breakfast. Kiss a frog, just in case. Blow the wrapper off a straw. Have someone read you a story. Find some pretty stones and save them. Wear your favorite shirt with you favorite pants even if they don’t match. Take a running jump over a big puddle. Get someone to buy you something you really don’t need. Hide your vegetables under your napkin. Stay up past your bedtime. Eat dessert first. Fuss a little, then take a nap. Wear red gym shoes. Put way too much sugar on your cereal. Make cool screeching noises every time you turn a corner. Giggle a lot for no reason. Give yourself a gold star for everything you do today. Ancient wisdom I just made up. . . [nota bloggerului: not me.. :) credits should go to www.wordpress.com]

eu şi el.

noi. doi. unu. doi. amândoi.
eu stabilă. el baladeur prin viaţă şi prin lume.
el energie. eu somn.
eu cărţi. el cluburi.
eu monogamă. el ... ??!! :)
eu colecţionez hărţi, magneţi de frigider, bani vechi şi toate ediţiile posibile din Citadela şi Micul Prinţ. el colecţionează orice.
eu nu gătesc. el da.
eu - Paris. el - India.
eu haine de birou. el haine de vacanţă.
eu zi. el noapte.
eu zăludă. şi el.
el discret. eu pun pe blog. poza cu eu şi cu el. cu noi. unu. doi. noi doi. dintre care unu - eu va fi muştruluit de doi - el. când va citi.

Lăsatul de fumat dăunează grav sănătăţii mentale

Încercare pe propria piele. 5 zile mai târziu, minus 5-7 pachete de ţigări mai târziu şi plus 2 kg mai târziu sunt un pachet de nervi. Mănânc ciocolată sub orice formă, sunt parţial ţâfnoasă 24/7, descopăr automatisme legate de ţigări pe care nu credeam că le am.

Poate nu-s eu suficient de puternică...

Morala:
Copii, nu bateţi cuie în geam
Pericol de înec!